Vlad Craioveanu... cel mare si sfant

Nu cititi mai departe pana nu vedeti clipul de mai sus.
L-ati vazut? Bun, sa continuam.

Baiatu' asta, care-si spune "Bucifal" in videoclip, e Vlad Craioveanu, in caz ca nu l-ati recunoscut. N-am nici o treaba cu el. Imi displace tipu', dar e dreptul lui sa faca ce vrea. Insa trebuia sa vedeti clipul si sa stiti cine e, pt a intelege pe deplin cele ce urmeaza.
Acelasi Vlad Craioveanu il sustine pe Stefan cel Mare si Sfant pt dobandirea tilului de "Cel mai mare roman" in emisiunea "Mari romani" de pe TVR. Bravo lui, isi mai face baiatu' niste rating prin asta. Nimic de condamnat. Si nu, nu am sa comentez nici ce mare tampenie e emisiunea asta; poate in alt post.

Dar fiti atenti, acuma vine partea interesanta...
"Bucifal" a primit, din partea Mitropoliei Moldovei, Diploma de Onoare "Stefan cel Mare si Sfant," semnata de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei, ca semn de apreciere pt prestatia si efortul depus in calitate de sustinator al lui Stefan cel Mare si Sfant in emisiunea mai sus mentionata. Ati inteles? Nu? Dati-mi voie sa repet. Un tip care a aparut la televizor, "candand" la fese goale, primeste un ordin bisericesc. blink-blink.
Da, este vorba exact de institutia in care populatia tarii noastre are cea mai mare incredere si care, teoretic, promoveaza anumite valori etice si morale. Cum reuseste sa ramana pe locul I in acest top al increderii, chiar si dupa asa o gafa, eu nu pot sa inteleg. In plus, ce valoare va mai avea respectiva decoratie, cand deja a fost obtinuta de o asemnea persoana?

Si atunci ma mai intreaba unii de ce nu cred in Biserica si in Biblie.
"Dar cum poti sa fii ateu? Credinta in D-zeu te poate ajuta sa treci peste atatea dificultati."
Am zis eu ceva de D-zeu? Am zis de Biblie si Biserica. Nu sunt ateu. Retard!

Firma germana, personal romanesc

Acum aproape 3 saptamani, pe 12 octombrie, am fost la un interviu. Am fost acceptat. Imi zice tipa respectiva sa merg sa-mi scot cazier si sa ma intorc cand il am, impreuna cu copii dupa CI, diploma de bac si certificat de nastere si sa vorbesc cu alta tipa, care se ocupa de angajari.
In data de 16 scot cazierul, in 17 ma prezint cu actele la firma. "Pai hai sa-ti facem programare pt control medical." Da un telefon - "N-au liber decat peste o saptamana, in 24. Te duci acolo si vii cu rezultatul."
Merg la cabinet, conform programarii - "Stii, firma ta nu plateste analizele de sange si radiografia la plamani. Radiografie oricum nu se face la noi, sangele te costa 8.5 lei." OK, nu e o avere, dar ar fi fost frumos sa nu fiu luat prin surprindere. Imi mai zice ca daca vin cu radiografia pana la ora 14:00 pot sa primesc rezultatul in aceeasi zi, daca nu - maine. Ma duc sa fac radiografie - nu se dau rezultatele decat la ora 14:30. Bun, ramane pe a doua zi. A doua zi merg la cabinet, dau radiografia, iau rezultatul si o sun pe tipa cu angajarile - "Vino maine la ora 9."
Ajung la firma la ora 9, dar ea nu era inca acolo, apare doar pe la 9:20. Ia biletul pe care scrie ca sunt apt de munca, imi multumeste si zice sa vin luni, 30 octombrie, la ora 7, sa vorbesc din nou cu tipa care mi-a luat interviu si o sa-mi faca atunci si contractul de munca. blink-blink. Pai pt asta m-ai trezit la ora 8??! Ca sa-ti aduc un bilet!!? Cand tu oricum esti acolo 8 ore?!!
Urmatoarea zi pe la ora 12 primesc telefon de tipa cu interviu (care cica va fi sefa mea directa) sa vin luni la 15, nu la 7. Peste vreo 2 ore - inca un telefon, tot de la ea - "Nu mai veni luni la 15, vino lealalta luni (adica 6 noiembrie) ca avem ceva probleme cu calculatoarele si nu ai unde sa lucrezi."
Adica va trece aproape o luna de la interviu la angajare. Si fara motive intemeiate, doar din lipsa de comunicare, eroare umana, spuneti-i cum vreti.

Pai ce impresie imi lasa ei mie prin asta? Cum pot eu sa am o parere buna despre firma la care lucrez, cand, inca dinainte sa incep, se intampla chestii de-astea? Cum sa imi pese sa fac o treaba buna, cand lor, aparent, nu le pasa de mine. Sau nu au cu adevarat nevoie si doar fac angajari aiurea.

Haideti sa va spun cam cum cred eu ca ar fi trebuit sa se deruleze toata treaba: merg la interviu, sunt acceptat, mi se spune de acte, se face programare la medic, mi se spune sa imi fac dinainte o radiografie si s-o am la mine cand merg la cabinet. Toata treaba ar fi fost gata in maxim 7 zile.
In plus, acum ca au problema cu calculatoarele, as fi stat degeaba pe banii lor, nu ai mei :D.

Blogthings

De la Blogthings aflu...

You Are 68% Evil

You are very evil. And you're too evil to care.
Those who love you probably also fear you. A lot.

How Evil Are You?

si...

You Are a Martini

There's no other way to say it: you're a total lush.
You hold your liquor well, and you hold a lot of it!

What Mixed Drink Are You?

MotoGP 2006 - final de sezon

Cati au mai crezut, oare, acum ceva mai mult de 3 luni, ca Valentino Rossi ar mai putea deveni campion mondial? Hmm... daca stau bine sa ma gandesc, destul de multi probabil; pt ca trebuie sa fii putin nebun ca sa fii fan al nebuinei lui "Il Dottore".

Era 23 iulie 2006, locul - Laguna Seca. Rossi abandona cu probleme de motor, iar Nicky Hayden, castigand cursa "de casa" acumula un avans de 51 de puncte in clasament. De atunci Rossi a recuperat puncte pretioase cursa de cursa pana acum 2 saptamani, la Estoril, cand Hayden a fost scos din cursa chiar de coechipierul sau, acest lucru propulsandu-l pe Rossi la 8 puncte avans. De data asta sunt sigur ca nici macar fanii lui "Kentucky Kid" nu prea ii mai dadeau sanse.
Astazi, la Valencia - surpriza! - Rossi greseste nefortat, cade si ii face cadou lui Hayden primul titlu de campion mondial din cariera tanarului american. Avea totul in mana; era inceput de cursa si nu avea nevoie sa mai castige decat o pozitie pt a fi incoronat campion pt a 8-a oara. Cu toate astea pierde spatele pe un viraj de stanga usor, nefiind presat de nimeni din urma si iese in afara circuitului. Se pare ca, totusi, este si el om. Astfel amana acest al 8-lea titlu pt cel putin inca un an si incheie o fabuloasa serie de 5 campionate castigate consecutiv.
Stiti filmele alea SF/horror cand o planeta intreaga e hipnotizata cu ajutorul televizoarelor. Cineva salveaza, inevitabil, situatia si toata lumea se trezeste complet buimacita, nestiind ce se intampla cu ei. Ei bine, cam asa ma simt eu acum, realizand ca Valentino Rossi nu e invincibil, ca poate si sa piarda.
Mi-a placut gestul de maxim fair-play afisat de Rossi, care la finalul cursei a venit langa Hayden si l-a felicitat cu o generoasa strangere de mana.

Cu toate astea, a fost un sezon fantastic de MotoGP, poate cel mai frumos de cand urmaresc acest sport, cu 2 din 3 campioni mondiali decisi in ultima cursa, cu foarte multe dueluri, cu multe foto-finish-uri. Asa trebuie sa fie - spectacol!
Dar sa consemnez si ceilalti 2 campioni mondiali din acest sezon - Jorge Lorenzo la clasa 250cc si Alvaro Bautista la clasa 125cc.
Felicitari deasemenea pt Troy Bayliss, care a participat la aceasta ultima cursa a sezonului ca invitat al echipei Ducati si dupa ce acum 2 saptamani si-a adjudecat titlul mondial la Superbike, a reusit sa castige astazi, la Valencia. Frumos bonus.

PS: O sa revin cu poze. Deocamdata nu sunt disponibile, cursa abia a luat sfarsit.

Iata cazatura lui Rossi

Si podiumul cursei, cu Bayliss invingator si Hayden campion mondial

Common = ugly??

Discutam cu o prietena despre nume, mai exact numele Andreea, care mie imi place destul de mult. Ea zicea ca nu e fain pt ca e comun.
Oare lucrurile comune, obisnuite nu pot sa ramana frumoase? Oare e mai bine sa te cheme Mercedesa decat Anca sau Alina, doar pt ca e mai neobisnuit? Oare e un Trabant mai misto decat un BMW pt ca vezi mai multe BMW-uri pe stradata?
Comparatiile sunt, evident, exagerate in mod intentionat. Ce vreau sa zic cu asta? Pai vreau sa zic ca nu mi se pare ca se pot compara cei doi termeni - comun/rar si urat/frumos; unul nu-l exclude pe celalalt. Putem avea ceva rar si urat sau ceva comun si frumos.

Gata! E sambata seara - time to go out, not philosophize on the blog!
Ne vedem in Atu Cafe.

Here comes... ME!

Blogosfera, bine te-am gasit! Sper ca acesta sa fie inceputul unei minunate prietenii.

Nu, nu voi incepe prin a ma prezenta; ma veti cunoaste (sau nu) pe parcurs, citindu-ma.
De fapt... nici nu stiu ce m-a apucat sa-mi fac blog - nu pot sa zic ca am talent la scris, nu simt neaparat nevoia sa impartasesc lumii intregi gandurile mele si nici nu activez intr-un domeniu deosebit de interesant, incat sa devina un blog specializat, de nisa. A fost mai mult o chestie impulsiva, de moment. Tot citind atatea bloguri am zis:

"Hai sa vad cum sta treaba si vazuta prin ochii bloggerului, nu doar ai cititorului"

... si pana sa-mi dau seama deja completam profilul pe www.blogger.com. Si cred ca a fost trezita si maimuta (sau papagalul?) din mine de faptul ca o buna prietena, Deni (am dat link pt ca probabil o sa va placa mai mult ce scrie ea :P), tocmai s-a alaturat membrilor acestei minunate comunitati.

Despre ce veti putea citi aici, in cazul in care va hotarati sa reveniti? Habar n-am. Asta va fi o suprpriza si pt mine, la fel cum va fi pt voi. Probabil despre ce imi place, ce ma enerveaza, ce as vrea sa se schimbe si ce as vrea sa ramana la fel. Unele insemnari ar putea fi prea filosofice pana si pt Kant, iar altele sa ma faca de ras chiar si in fata cuiva internat la Spitalul 9; deci nu va asteptati la un anume stil de scris, nu veti gasi asta aici.

Bine v-am gasit, deci si pe voi, dragi cititori.